ucraineánă (limbă) (u-crai-nea-) s. f., g.-d. art. ucrainénei substantiv femininucraineană
UCRAINEÁN, -Ă CRAI-NEAN/ adj., s. m. f. (locuitor) din Ucraina. ◊ (s. f.) limbă slavă, cu numeroase dialecte, vorbită de ucraineni. (< fr. ukrainien) substantiv masculin și femininucrainean
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne substantiv masculin și femininucrainean
UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. substantiv masculin și femininucrainean
ucraineană | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ucraineană | ucraineana |
plural | ucrainene | ucrainenele | |
genitiv-dativ | singular | ucrainene | ucrainenei |
plural | ucrainene | ucrainenelor |