uclonésc (mă) v. refl. (vsl. u-klonitisen. V. ploconesc). Ps. S. Mă abat. verb uclonesc
| ucloni | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) ucloni | uclonire | uclonit | uclonind | singular | plural | ||
| uclonind | ucloniți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | uclonesc | (să) uclonesc | ucloneam | uclonii | uclonisem | |
| a II-a (tu) | uclonești | (să) uclonești | ucloneai | ucloniși | ucloniseși | ||
| a III-a (el, ea) | uclonește | (să) ucloneai | uclonea | ucloni | uclonise | ||
| plural | I (noi) | uclonim | (să) uclonim | ucloneam | uclonirăm | ucloniserăm | |
| a II-a (voi) | ucloniți | (să) ucloniți | ucloneați | uclonirăți | ucloniserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | uclonesc | (să) uclonească | ucloneau | ucloniră | ucloniseră | ||