uclonésc (mă) v. refl. (vsl. u-klonitisen. V. ploconesc). Ps. S. Mă abat. verbuclonesc
ucloni | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ucloni | uclonire | uclonit | uclonind | singular | plural | ||
uclonind | ucloniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | uclonesc | (să)uclonesc | ucloneam | uclonii | uclonisem | |
a II-a (tu) | uclonești | (să)uclonești | ucloneai | ucloniși | ucloniseși | ||
a III-a (el, ea) | uclonește | (să)ucloneai | uclonea | ucloni | uclonise | ||
plural | I (noi) | uclonim | (să)uclonim | ucloneam | uclonirăm | ucloniserăm | |
a II-a (voi) | ucloniți | (să)ucloniți | ucloneați | uclonirăți | ucloniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | uclonesc | (să)uclonească | ucloneau | ucloniră | ucloniseră |