ocléĭ și ucléĭ m., pl. tot așa (pol. oklej, rus. ŭkléĭa, ung. ökle, a. î.). Dun. Obleț (peștișor): Cine n´a mîncat ocleĭ proaspăt, nu știe ce e bun pe lume (Prov.). substantiv masculin ocleĭ
ucléi (reg.) (u-clei) s. m., pl. ucléi, art. ucléii substantiv masculin uclei
ucléĭ, V. ocleĭ. substantiv masculin ucleĭ
| uclei substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | uclei | ucleiul |
| plural | uclei | ucleii | |
| genitiv-dativ | singular | uclei | ucleiului |
| plural | uclei | ucleilor | |