ocléĭ și ucléĭ m., pl. tot așa (pol. oklej, rus. ŭkléĭa, ung. ökle, a. î.). Dun. Obleț (peștișor): Cine n´a mîncat ocleĭ proaspăt, nu știe ce e bun pe lume (Prov.). substantiv masculinocleĭ
ucléĭ, V. ocleĭ. substantiv masculinucleĭ
uclei substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | uclei | ucleiul |
plural | uclei | ucleii | |
genitiv-dativ | singular | uclei | ucleiului |
plural | uclei | ucleilor |