www.ReduPedia.ro
Definitie ucis - ce inseamna ucis - Dex Online

ucis definitie

ucíd, ucís, a ucíde v. tr. (lat. oc-cido, -cídere, d. cáedere, a tăĭa; it. uccidere, pv. cat. aucire, vfr. ocire.Ucid, ucig și [Munt.] uciz. V. de-cid, sin-ucid). Omor, sting vĭața: a ucide dușmaniĭ în bătălie. Bat (lovesc) tare (Mold. Trans.): reclamantu zicea la judecată că pîrîtu l-a ucis. Ucigă-l crucea (saŭ toaca), epitete blăstămătoare draculuĭ. Nord. V. intr. Lovesc (bat) tare: soldațiĭ ucid cu nuĭelele´n haĭne (N. V. Hodoroabă, Din războĭ, Ĭașĭ, 1923, 106). adjectiv ucid

ucís (rar) s. n., pl. ucísuri substantiv neutru ucis

ucis a. și m. cel omorît. substantiv neutru ucis

UCÍS, ucisuri, s. n. (Rar) Ucidere. – V. ucide. substantiv neutru ucis

ucíd, ucís, a ucíde v. tr. (lat. oc-cido, -cídere, d. cáedere, a tăĭa; it. uccidere, pv. cat. aucire, vfr. ocire.Ucid, ucig și [Munt.] uciz. V. de-cid, sin-ucid). Omor, sting vĭața: a ucide dușmaniĭ în bătălie. Bat (lovesc) tare (Mold. Trans.): reclamantu zicea la judecată că pîrîtu l-a ucis. Ucigă-l crucea (saŭ toaca), epitete blăstămătoare draculuĭ. Nord. V. intr. Lovesc (bat) tare: soldațiĭ ucid cu nuĭelele´n haĭne (N. V. Hodoroabă, Din războĭ, Ĭașĭ, 1923, 106). verb tranzitiv ucid

ucíde (-s, ís), vb.1. A omorî, a provoca moartea. – 2. A lovi, a da lovituri. – Mr. țid(ere) „a lovi”, megl. uțid „a lovi”, istr. ucidu „a omorî”. Lat. occῑdĕre (Densusianu, Hlr., 153; Șeineanu, Semasiol., 225; Pușcariu 1734), cf. it. uccidere, prov., cat. aucire, v. fr. occire. Cuvînt rar acum în Munt. și Mold. (ALR, I, 291), sensul 2 este înv. Ucid se zice și ucig, prin analogie cu vb. care au același participiu, cf. încinge, încins; stinge, stins (explicațiile lui Tiktin nu par sigure în această privință). Asupra acestor schimbări, cf. repederepeguș. Der. ucigaș, s. m. (asasin, criminal; înv., demon); ucigan, s. m. (Mold., demon); ucigător, adj. (care omoară, ucide); ucigătură, s. f. (moarte, asasinat; chin, suferință), înv.; ucisătură (var. ucisură), s. f. (moarte; chin), înv.; sinucide, vb. refl. (a se omorî), după fr. suicider; sinucigaș, s. m. (persoană care se sinucide); pruncucidere, s. f. (ucidere de copii). Diferite comp. servesc ca nume populare ale dracului: ucigă-l crucea (pietrele, tămîia, toaca). verb tranzitiv ucide

ucíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 să ucídă; ger. ucigấnd; part. ucís verb tranzitiv ucide

ucide (ucige) v. 1. a lua vieața: a ucide în luptă; fig. litera ucide; 2. a-și face seama; 3. Mold. Țr. a. lovi, a bate. [Lat. OCCIDERE (forma ucige e analogică; cf. întinge); sensul 3, deja familiar vechii limbi, rezultă din afinitatea noțiunilor «ucidere» și «izbire» (v. izbì)]. verb tranzitiv ucide

UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distinge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. verb tranzitiv ucide

ucigă-l crucea / toaca expr. (pop., eufem.) dracul, diavolul. verb tranzitiv ucigălcrucea

ucígă-l-toáca s. m., g.-d. lui ucígă-l-toáca verb tranzitiv ucigă-l-toaca

ucígă-l-crúcea s. m., g.-d. lui ucígă-l-crúcea verb tranzitiv ucigă-l-crucea

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ucis

ucis   substantiv neutru masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ucis ucisul uci ucisa
plural uciși ucișii ucise ucisele
genitiv-dativ singular ucis ucisului ucise ucisei
plural uciși ucișilor ucise uciselor
ucis   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ucis ucisul
plural ucisuri ucisurile
genitiv-dativ singular ucis ucisului
plural ucisuri ucisurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z