ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre adjectivucigător
ucigătór, -oáre adj. Care ucide: mitraliera e o armă ucigătoare. adjectivucigător
ucigător a. care cauzează moarte: venin ucigător. adjectivucigător
UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizătór, -oáre adj.] – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ător. adjectivucigător
ucigător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ucigător | ucigătorul | ucigătoare | ucigătoarea |
plural | ucigători | ucigătorii | ucigătoare | ucigătoarele | |
genitiv-dativ | singular | ucigător | ucigătorului | ucigătoare | ucigătoarei |
plural | ucigători | ucigătorilor | ucigătoare | ucigătoarelor |