ucenie definitie

top banci online cont euro

ucénie f. (bg. rus. učénie, vsl. učeniĭe, învățătură. V. ucenic, poucenie). Munt. Rar. Instrucțiune militară, șmotru. – Și océnie (Mold.): taĭcă-su la Plevna făcuse ocenie, nu glumă (Sov. 232. Alt ex. din Olt. în rev. I. Crg. 3, 347) și oceánie (Munt. vest. CL. 1913, 115). substantiv femininucenie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiucenie

ucenie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ucenie ucenia
plural
genitiv-dativ singular ucenii uceniei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z