www.ReduPedia.ro
Definitie ucenicire - ce inseamna ucenicire - Dex Online

ucenicire definitie

ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă verb ucenici

UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. verb ucenici

ucenicésc v. intr. Lucrez ca ucenic. verb ucenicesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ucenicire

ucenicire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ucenicire ucenicirea
plural uceniciri ucenicirile
genitiv-dativ singular uceniciri ucenicirii
plural uceniciri ucenicirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z