ucenicíe s. f., art. ucenicía, g.-d. art. ucenicíei; pl. ucenicíi, art. ucenicíile substantiv femininucenicie
ucenicie f. 1. starea, ocupațiunea ucenicului; 2. timpul cât se învață o meserie; 3. fig. primele încercări: anii de ucenicie. substantiv femininucenicie
UCENICÍE, ucenicii, s. f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ♦ P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. – Ucenic + suf. -ie. substantiv femininucenicie
ucenicie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ucenicie | ucenicia |
plural | ucenicii | uceniciile | |
genitiv-dativ | singular | ucenicii | uceniciei |
plural | ucenicii | uceniciilor |