www.ReduPedia.ro
Definitie ucenici - ce inseamna ucenici - Dex Online

ucenici definitie

ucenic, ucenici s. m. 1. (intl.) hoț începător. 2. (tox.) persoană necalificată care ajută o altă persoană cu studii superioare în chimie să prepare droguri într-un laborator clandestin. substantiv masculin și feminin ucenic

uceníc s. m., pl. uceníci substantiv masculin și feminin ucenic

uceníc m. (vsl. učenikŭ, d. učiti, a învăța, a instrui. V. năuc, ocenie). Vechĭ. Discipul, apostol: uceniciĭ luĭ Hristos. Azĭ. Elev la meserie: ucenicu a ajuns calfă. – Fem ucenică saŭ (vechĭ, d. vsl. ucenica), uceniță. Cp. cu muceniță. substantiv masculin și feminin ucenic

uceníc (-ci), s. m.1. Discipol, elev. – 2. Tînăr care învață o meserie. – Var. Munt. ocinic. Sl. učenikŭ, de la učiti „a învăța” (Miklosich, Slaw. Elem., 60; Cihac, II, 437). – Der. ucenici (var. înv. uceni), vb. (a studia); ucenicie, s. f. (studiu; învățare); ucenică (var. uceniță), s. f. (elevă; tînără care învață o meserie); ocenie, s. f. (instrucție militară), din rus. ucenie, sec. XIX, înv. substantiv masculin și feminin ucenic

ucenic m. 1. od. apostol: ucenicii lui Isus; 2. discipol (sens arhaic); 3. azi, mai ales cel ce învață o meserie: ucenicul s’a făcut calfă. [Slav. UČENIKŬ, discipol]. substantiv masculin și feminin ucenic

UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană (tânără) care învață o meserie urmând o școală profesională ori care se obligă să urmeze cursurile de formare profesională și să muncească în subordinea unui angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă. 2. Adept și continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. – Din sl. učenikŭ. substantiv masculin și feminin ucenic

ucenícă s. f., g.-d. art. ucenícei; pl. uceníce substantiv masculin și feminin ucenică

ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă verb ucenici

UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic. verb ucenici

ucenicésc v. intr. Lucrez ca ucenic. verb ucenicesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului ucenici

ucenici   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ucenici ucenicire ucenicit ucenicind singular plural
ucenicind uceniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ucenicesc (să) ucenicesc uceniceam ucenicii ucenicisem
a II-a (tu) ucenicești (să) ucenicești uceniceai uceniciși uceniciseși
a III-a (el, ea) ucenicește (să) uceniceai ucenicea ucenici ucenicise
plural I (noi) ucenicim (să) ucenicim uceniceam ucenicirăm uceniciserăm
a II-a (voi) uceniciți (să) uceniciți uceniceați ucenicirăți uceniciserăți
a III-a (ei, ele) ucenicesc (să) ucenicească uceniceau ucenici uceniciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z