ucáz (-zuri), s. n. – 1. Decret al autorității ruse. – 2. Mandat despotic, decizie care nu admite discuție. Rus. ukaz (Tiktin). Sec. XVIII. substantiv neutruucaz
ucáz și ocáz n., pl. urĭ (rus. ukáz, d. ukazátĭ, a porunci. V. na- și pri-caz). Vechĭ. Ordin, poruncă (în oaste): Moscaliĭ n´aŭ vrut să saĭe după dînșiĭ zicînd că n´aŭ ucaz (Nec. 2, 109), ocaz să se întoarcă înapoĭ (ib. 404). Azĭ ucaz, neol. după fr. ukase orĭ oukase). Edict al țaruluĭ. Fig. Iron. Ordin autoritar: ucazurile unuĭ șef de bĭuroŭ. substantiv neutruucaz
ucaz n. decret al Țarului. substantiv neutruucaz
UCÁZ, ucazuri, s. n. (înv. și pop.) Ordin, ordonanță, decret. ♦ Fig. Hotărâre care nu admite discuție. – Din rus. ukaz. substantiv neutruucaz
ucaz substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ucaz | ucazul |
plural | ucazuri | ucazurile | |
genitiv-dativ | singular | ucaz | ucazului |
plural | ucazuri | ucazurilor |