UBÍCUU, -UĂ adj., adv. (Care este) în orice loc, peste tot. [< lat. ubique]. adjectivubicuu
UBÍCUU, -UĂ adj., adv. (care se află) în același timp în două sau mai multe locuri; (care este) peste tot. (< lat. ubique) adjectivubicuu
*ubícuu (livr.) (-cu-u) adj. m., pl. ubícui; f. ubícuă (-cu-ă), pl. ubícue (-cu-e) adjectivubicuu
UBÍCUU, -UĂ, ubicui, -ue, adj., adv. (Livr.) (Care se află) în același timp în două sau mai multe locuri. ♦ (Care este) în orice loc, peste tot. – Din lat. ubique. adjectivubicuu
ubicuu adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ubicuu | ubicuul | ubicuă | ubicua |
plural | ubicui | ubicuii | ubicue | ubicuele | |
genitiv-dativ | singular | ubicuu | ubicuului | ubicue | ubicuei |
plural | ubicui | ubicuilor | ubicue | ubicuelor |