ubicuitate definitie

UBICUITÁTE s.f. (liv.) Starea celui care este prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în același timp. [Pron. -cu-i-. Var. ubicvitate s.f. / Cf. fr. ubiquité, lat. ubiquitas < lat. ubiquepeste tot]. substantiv femininubicuitate

UBICUITÁTE s. f. însușire, stare a cuiva care poate fi prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în același timp; omniprezență. (< fr. ubiquité) substantiv femininubicuitate

ubicuitáte (livr.) (-cu-i-) s. f., g.-d. art. ubicuitắții substantiv femininubicuitate

ubicuitate f. starea celui ce se află pretutindenea: are darul ubicuității. substantiv femininubicuitate

UBICUITÁTE s. f. (Livr.) (în religiile superioare) Atribut al divinității de a fi prezent peste tot în același timp. [Pr.: -cui-i-] – Din fr. ubiquité. substantiv femininubicuitate

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiubicuitate

ubicuitate  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ubicuitate ubicuitatea
plural
genitiv-dativ singular ubicuități ubicuității
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z