UBÁC s.n. Versant al unui munte expus spre nord, spre umbră. [< fr. ubac, cf. lat. opacus – umbros]. substantiv neutruubac
ubac substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ubac | ubacul |
plural | ubacuri | ubacurile | |
genitiv-dativ | singular | ubac | ubacului |
plural | ubace | ubacurilor |