tătăișă definitie

tătăíșă (-e), s. f. – 1. Dădacă, numele dat de copii unei femei care îngrijește un copil. – 2. Titlu afectuos care se dă unei mătuși sau unei cumnate, mai ales în Trans. – 3. Plante (Pulicaria dysenterica, Carlina acaulis, Chrysanthemum leucanthemum). Creație expresivă, ca tată sau sp. tata (Tiktin). Der. directă de la tată (Pușcariu, Diminutiv, 126) nu este probabilă. substantiv feminintătăișă

tătăíșă, -e, s.f. – (bot.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Pulicaria disenterica, Chrysanthemum cinerariae-folium): „O, struțuc de tătăiși, / Mântuitu-te-ai de griji” (Bârlea 1924 I: 190). – Et. nec. (MDA). substantiv feminintătăișă

tătăíșă f., pl. e (d. tată). Ban. Trans. Cumnată. Epitet uneĭ femeĭ, ca și soră. O plantă din familia compuselor cu florĭ auriĭ și care crește pin [!] locurĭ umede, numită și punga babeĭ (pulicária [saŭ inula] dysentérica). – Pin [!] Trans. = „turtă, turtea”, o plantă din aceĭașĭ familie (carlina acaulis); pin Bucov. = „mărgărită”. substantiv feminintătăișă

tătăișă f. Tr. Bot. ceapa cioarei. [Tr. tătăișă, cumnată: plantă numită și punga babei]. substantiv feminintătăișă

!tătăíșă¹/tătăíș (plantă) (pop.) s. f./s. m., art. tătăíșa/tătăíșul; pl. tătăíșe/tătă­íși substantiv feminintătăișă

tătăíșă² (cumnată, lele) (înv., pop.) s. f., art. tătăíșa, g.-d. art. tătăíșei; pl. tătăíșe substantiv feminintătăișă

TĂTĂÍȘĂ¹, tătăișe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). [Var.: tătăíș s. m.] – Et. nec. substantiv feminintătăișă

TĂTĂÍȘĂ², tătăișe, s. f. (înv. și pop.) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. – Et. nec. substantiv feminintătăișă