tăgî́rță f., pl. e (bg. tagárec, d. tagar, geantă de pele [!], d. turc. tagnar, daghar, a. î., dim. -rcyk; ngr. tagári, geantă de călătorie, dim. tagartsika, -irtsika, tăgîrță. Cp. cu traistă). Cam iron. Traistă, boccea. Moș Tăgîrță, moșneag ridicul. temporartăgîrță
atăgîrț și -éz, a -á v. tr. (d. tăgîrță, traistă). Munt. Atîrn. V. refl. Mă atîrn, mă țin de cineva: nu te atăgîrța de mine! – Și tăgîrțez. temporaratăgîrț
tăgîrțéz, V. atăgîrț. temporartăgîrțez