tăgârță definitie
- Vezi aici mai multe rimetăgârță
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cută
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutăg
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuță
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curță
tăgîrță (-țe), s. f. – Sac, traistă. – Mr. tăgărgică, megl. tăgărcică, tăgărjic. Tc. tagarcik, tagar (Tiktin), cf. ngr. ταγαγτζίϰα, bg. tagarec (Conev 65). – Der. (a)tăgîrța, vb. (a se atîrna, a se agăța de ceva). substantiv feminintăgîrță
tăgî́rță f., pl. e (bg. tagárec, d. tagar, geantă de pele [!], d. turc. tagnar, daghar, a. î., dim. -rcyk; ngr. tagári, geantă de călătorie, dim. tagartsika, -irtsika, tăgîrță. Cp. cu traistă). Cam iron. Traistă, boccea. Moș Tăgîrță, moșneag ridicul. substantiv feminintăgîrță
tăgấrță (reg.) s. f., g.-d. art. tăgấrței; pl. tăgấrțe substantiv feminintăgârță
tăgârță f. traistă de drum: tăgârță ruptă te împrumută PANN [Țurc. TAGARDJYK, dăsagă, printr’un intermediar slav]. substantiv feminintăgârță
TĂGẤRȚĂ, tăgârțe, s. f. (Reg.) Traistă, sac. – Cf. ngr. tagartzíka. substantiv feminintăgârță
atăgîrț și -éz, a -á v. tr. (d. tăgîrță, traistă). Munt. Atîrn. V. refl. Mă atîrn, mă țin de cineva: nu te atăgîrța de mine! – Și tăgîrțez. verbatăgîrț
tăgârțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tăgârțeáză verbtăgârța
TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță. verbtăgârța
tăgîrțéz, V. atăgîrț. verbtăgîrțez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluităgârță
| tăgârță | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tăgârță | tăgârța |
| plural | tăgârțe | tăgârțele | |
| genitiv-dativ | singular | tăgârțe | tăgârței |
| plural | tăgârțe | tăgârțelor | |