tîcîĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tîcîi. substantiv feminintîcîĭală
tăcăială | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tăcăială | tăcăiala |
plural | tăcăieli | tăcăielile | |
genitiv-dativ | singular | tăcăieli | tăcăielii |
plural | tăcăieli | tăcăielilor |