tăbăcire definitie
- Vezi aici mai multe rimetăbăcire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cută
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutăb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
tăbăcíre s. f., g.-d. art. tăbăcírii; pl. tăbăcíri substantiv feminintăbăcire
TĂBĂCÍRE, tăbăciri, s. f. Acțiunea de a tăbăci și rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit1, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. – V. tăbăci. substantiv feminintăbăcire
tăbăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbăcésc, imperf. 3 sg. tăbăceá; conj. prez. 3 să tăbăceáscă verb tranzitivtăbăci
tăbăcì v. 1. a prepara pieile cu acid tanic (spre a le face solide și impermeabile); 2. (ironic) a snopi în bătaie: lupii îndată îi (caprei) tăbăciră pielea PANN; 3. fam. a uza: și-a tăbăcit gingiile. verb tranzitivtăbăcì
TĂBĂCÍ, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pielea brută cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs care nu putrezește, moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent; a argăsi. ♦ Fig. A bate foarte tare pe cineva. – Din tabac2. verb tranzitivtăbăci
a-i tăbăci (cuiva) pielea expr. (er. – d. bărbați) a avea un contact sexual brutal. verb tranzitivaităbăci
tăbăcésc v. tr. (d. tabac 1). Lucrez peile [!] cu ácid tanic ca să le fac bune p. industrie. Fig. Bat, snopesc în bătaĭe. – Și argăsesc; în nord dubesc. verb tranzitivtăbăcesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluităbăcire
| tăbăcire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tăbăcire | tăbăcirea |
| plural | tăbăciri | tăbăcirile | |
| genitiv-dativ | singular | tăbăciri | tăbăcirii |
| plural | tăbăciri | tăbăcirilor | |