târnomátă (reg.) s. f., g.-d. art. târnométei substantiv feminintârnomată
TÂRNOMÁTĂ s. f. (Reg.) Bucăți de paie, spice etc. rămase de la treierat și folosite ca așternut sau ca nutreț pentru vite; resturi de paie amestecate cu băligar care se scot din ocolul sau din grajdul vitelor. – Cf. sb. trnomet „târn1 de măturat aria”. substantiv feminintârnomată
tîrnomeátă și -mátă f., pl. ete (vsl. *trŭnometŭ, d. trŭnŭ, spin, mărăcine, și metati, a mătura; sîrb. trnomet, tîrn, mătură de curte. V. tîrn, omăt). Est. Măturătură (gunoĭ) de la grajd, de la arie ș. a. – Și tîrlomată și tîlormată; și tîrnomat, n., pl. ete (rev. I. Crg. 3, 346) și tîrnomete m., arătare, monstru (Neam. Rom. 3, 28). V. stroh, goz, toriște. substantiv feminintîrnomeată
târnomată | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | târnomată | târnomata |
plural | târnomete | târnomatele | |
genitiv-dativ | singular | târnomate | târnometei |
plural | târnomate | târnometelor |