tîrláș m. (d. tîrlă). Posesor de tîrlă, oĭer. (Azĭ se asociază cîte 40-50 de posesorĭ de oĭ ca să formeze o stînă, și aceștia se numesc „tîrlașĭ”. GrS. 6, 43). substantiv masculintîrlaș
târlaș m. 1. cioban de târlă; 2. muncitor agricol ambulant (mai ales în Bărăgan). substantiv masculintârlaș
TÂRLÁȘ, târlași, s. m. Stăpânul sau îngrijitorul unei târle. – Târlă + suf. -aș. substantiv masculintârlaș
târlaș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | târlaș | târlașul |
plural | târlași | târlașii | |
genitiv-dativ | singular | târlaș | târlașului |
plural | târlași | târlașilor |