tîmpeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a tîmpi. Starea omuluĭ tîmpit: a ajuns la tîmpeală. substantiv feminintîmpeală
TÂMPEÁLĂ, tâmpeli, s. f. Tâmpenie. – Tâmpi + suf. -eală. substantiv feminintâmpeală
tâmpeală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tâmpeală | tâmpeala |
plural | tâmpeli | tâmpelile | |
genitiv-dativ | singular | tâmpeli | tâmpelii |
plural | tâmpeli | tâmpelilor |