tuzluc definitie

tuzlúc (-ci), s. m. – Tureatcă, pulpar. Tc. tuzluc (Șeineanu, II, 371; Lokotsch 2094), cf. ngr. τουζλούϰι, alb., bg., sb. tuzluk. substantiv masculintuzluc

tuzlúc m. (turc. tozluk, d. toz, colb; ngr. tuziúkĭ, sîrb. bg. tolzuk. V. toz). Rar azĭ. Pl. Pulparĭ (ghetre) de aba. Olt. N´are nicĭ tuzlucĭ, nicĭ ipingea, e sărac. V. potur. substantiv masculintuzluc

tuzluci m. pl. 1. od., ghetre de aba încheiate pe dinapoi cu copci sau cu returi (cari se trăgeau peste ciorapi și apoi se băgau în cisme): tuzluci cu găitane de mătase; 2. azi, turieci dela dosul piciorului până sub genuchi (cum poartă oltenii și oltencele): n’are nici tuzluc nici ipângea, n’are nici de unele, e lipsit de toate. [Turc. TOZLUK, lit. ce ferește de praf (din roz, praf)]. substantiv masculintuzluci

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluituzluc

tuzluc  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tuzluc tuzlucul
plural tuzluci tuzlucii
genitiv-dativ singular tuzluc tuzlucului
plural tuzluci tuzlucilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z