tutuire definitie
- Vezi aici mai multe rimetutuire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutut
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
tutuíre s. f., g.-d. art. tutuírii; pl. tutuíri substantiv feminintutuire
TUTUÍRE, tutuiri, s. f. Faptul de a (se) tutui; tutuială, tutuit. – V. tutui. substantiv feminintutuire
tutuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tutuiésc, imperf. 3 sg. tutuiá; conj. prez. 3 să tutuiáscă verb tranzitivtutui
tutuì V. a zice cuiva tu în vorbire. verb tranzitivtutuì
TUTUÍ, tutuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A(-și) spune „tu” când stă (ori stau) de vorbă (ca semn al relațiilor familiare); a fi în relații familiare cu cineva. – Din tu (după fr. tutoyer). verb tranzitivtutui
1) tutuĭésc și -nésc v. tr. (cp. cu hututuĭ, rătutesc). Vest. Rătutesc, zăpăcesc. V. refl. Mă zăpăcesc. Adj. Tutuit și -nít: caștĭ gura, tutuitule (VR. 1911, 4, 7), tutunitule (ArhO. 1828, 158)! verb tranzitivtutuĭesc
2) *tutuĭésc v. tr. (după fr. tutoyer). Tratez familiar (intim) zicînd tu îld. dumneata orĭ dumneavoastră. verb tranzitivtutuĭesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitutuire
| tutuire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tutuire | tutuirea |
| plural | tutuiri | tutuirile | |
| genitiv-dativ | singular | tutuiri | tutuirii |
| plural | tutuiri | tutuirilor | |