turuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a turui. substantiv femininturuĭală
TURUIÁLĂ, turuieli, s. f. (Fam. și depr.) Faptul de a turui; debit verbal continuu și rapid; turuitură. – Turui + suf. -eală. substantiv femininturuială
turuială | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | turuială | turuiala |
plural | turuieli | turuielile | |
genitiv-dativ | singular | turuieli | turuielii |
plural | turuieli | turuielilor |