turturél s. m., pl. turturéi, art. turturéii substantiv masculinturturel
TURTURÉL, turturel, s. m. Bărbătușul turturelei. – Turturea + suf. -el. substantiv masculinturturel
turturel substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | turturel | turturelul |
plural | turturei | turtureii | |
genitiv-dativ | singular | turturel | turturelului |
plural | turturei | turtureilor |