turti definitie

credit rapid online ifn

turti, turtesc v. r. 1. a-și pierde forțele / energia 2. a fi în stare de ebrietate, a se îmbăta verb tranzitivturti

turtí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turtésc, imperf. 3 sg. turteá; conj. prez. 3 să turteáscă verb tranzitivturti

credit rapid online ifn

turtì v. 1. a face turtă, a lăți prin apăsare; 2. fam. a se îmbăta rău. verb tranzitivturtì

TURTÍ, turtesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lățită, întinsă. ♦ Tranz. A strivi pe cineva (accidentând, omorând). 2. Fig. (Fam.) A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia; a face să-și piardă sau a-și pierde elanul, încrederea, curajul să întreprindă ceva; a (se) descuraja. 3. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta (tare). – Din turtă. verb tranzitivturti

a-i turti (cuiva) fesul expr. a face (pe cineva) să rămână uimit în fața unei prostii săvârșite; a comite o mare prostie. verb tranzitivaiturti

turtésc v. tr. (d. turtă). Lățesc pin [!] apesare [!]: mĭ-aĭ turtit fesu (V. fes). Fig. Iron. Prefac în turtă pin bătaĭe: fugĭ de aicĭ, că te turtesc ! Zdrobesc pin știință, pin glorie: acest poetastru a fost turtit de un poet. Îmbăt răŭ: vinu cel vechĭ îl turtise. verb tranzitivturtesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiturti

turti  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)turti turtire turtit turtind singular plural
turtind turtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) turtesc (să)turtesc turteam turtii turtisem
a II-a (tu) turtești (să)turtești turteai turtiși turtiseși
a III-a (el, ea) turtește (să)turteai turtea turti turtise
plural I (noi) turtim (să)turtim turteam turtirăm turtiserăm
a II-a (voi) turtiți (să)turtiți turteați turtirăți turtiserăți
a III-a (ei, ele) turtesc (să)turtească turteau turti turtiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z