turpitudine definitie

credit rapid online ifn

TURPITÚDINE s.f. (Liv.) Faptă nerușinată, obscenă; obscenitate, depravare; josnicie, mârșăvie. [Cf. fr. turpitude, lat. turpitudo]. substantiv femininturpitudine

TURPITÚDINE s. f. faptă nerușinată, josnică; mârșăvie. (< fr. turpitude, lat. turpitudo) substantiv femininturpitudine

credit rapid online ifn

turpitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. turpitúdinii; pl. turpitúdini substantiv femininturpitudine

*turpitúdine f. (lat. turpitúdo, -údinis). Ignominie, dezonoare dintr´o faptă rușinoasă: turpitudinea trădătorilor. Faptă rușinoasă: purtarea asta e o turpitudine. substantiv femininturpitudine

turpitudine f. 1. dezonoare din vr’o faptă rușinoasă; 2. faptă rușinoasă. substantiv femininturpitudine

TURPITÚDINE, turpitudini, s. f. (Livr.) Faptă rușinoasă, josnică, mârșavă. – Din lat. turpitudo, -inis, fr. turpitude. substantiv femininturpitudine

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiturpitudine

turpitudine  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular turpitudine turpitudinea
plural turpitudini turpitudinile
genitiv-dativ singular turpitudini turpitudinii
plural turpitudini turpitudinilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z