TURMUȘOÁRĂ, turmușoare, s. f. Turmuliță. – Din turmă + suf. -uș-oară. substantiv femininturmușoară
turmușoară | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | turmușoară | turmușoara |
plural | turmușoare | turmușoarele | |
genitiv-dativ | singular | turmușoare | turmușoarei |
plural | turmușoare | turmușoarelor |