turmentare definitie
- Vezi aici mai multe rimeturmentare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutur
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
TURMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) turmenta și rezultatul ei; turmentație, îmbătare; zăpăceală. [< turmenta]. substantiv femininturmentare
TURMENTÁRE, turmentări, s. f. Acțiunea de a (se) turmenta și rezultatul ei. – V. turmenta. substantiv femininturmentare
TURMENTÁ vb. I. 1. refl., tr. (Liv.) A (se) îmbăta. 2. tr. A chinui, a înnebuni. [< fr. tourmenter]. verb tranzitivturmenta
TURMENTÁ vb. I. refl., tr. a (se) îmbăta. II. tr. a ameți, a zăpăci. (< fr. tourmenter) verb tranzitivturmenta
turmentá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 turmenteáză verb tranzitivturmenta
turmentà v. 1. a chinui: boala îl turmentă; 2. a importuna: creditorii îl turmentă. verb tranzitivturmentà
TURMENTÁ, turmentez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbăta. – Din fr. tourmenter. verb tranzitivturmenta
*turmentéz v. tr. (fr. tourmenter, d. tourment, chin, zbucĭum; lat. tormentum, d. torquére, a întoarce, a suci). Barb. Chinuĭesc, zbucĭum: boala, grijile, creditoriĭ îl turmentează. verb tranzitivturmentez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiturmentare
| turmentare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | turmentare | turmentarea |
| plural | turmentări | turmentările | |
| genitiv-dativ | singular | turmentări | turmentării |
| plural | turmentări | turmentărilor | |