turmacă definitie
- Vezi aici mai multe rimeturmacă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutur
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuacă
turmác m. (poate d. turmă, de unde și bg. turmak, id. Cp. și cu alb. trumák, om scund și gras). Sud. Malac maĭ mare, junc de bivol. Fig. Rar. Bondoc (Cod.). substantiv masculin și femininturmac
turmac m. vițel de un an. substantiv masculin și femininturmac
TURMÁC, -Ă, turmaci, -ce, s. m. și f. (Reg.) 1. Bivol tânăr. 2. Epitet dat unui om scund și îndesat sau înalt și gras. – Din bg. turmak. substantiv masculin și femininturmac