turcesc definitie

turcésc adj. m., f. turceáscă; pl. m. și f. turcéști adjectiv turcesc

1) turcésc, -eáscă adj. Al Turcilor, al Turciiĭ: imperiu, steagu turcesc. Musulman. Fig. Arbitrar, despotic, după bunu plac: judecată turcească. S. f. Limba turcească: turceasca nu e grea. Zmeŭ turcesc, turcaleț. Prune turceștĭ, un fel de prune marĭ lungărețe dulcĭ. adjectiv turcesc

turcesc a. 1. ce provine dela Turci: bani turcești; 2. mahomedan: lasă legea creștinească și te dă’n legea turcească POP.; 3. se zice de o varietate de struguri și de o varietate de porumb cu druga groasă și bobul albicios.║ turcește, adv. 1. ca Turcii, expeditiv, absolut: a judeca, a domni turcește; 2. în limba turcă: a vorbi turcește; 3. fig. și fam. nedeslușit, neînțeles: ca și când le-aș fi grăit turcește AL. adjectiv turcesc

TURCÉSC, -EÁSCĂ, turcești, adj. Care aparține Turciei sau populației ei, privitor la Turcia sau la populația ei; turc (2). ◊ Cafea turcească = băutură preparată dintr-o pulbere fină obținută din boabe de cafea prăjite și măcinate, fiartă în apă cu adaos de zahăr. ◊ Expr. (A fi) ca o (sau cu obraz de) babă turcească, se spune despre bărbații spâni și cu zbârcituri pe față. – Turc + suf. -esc. adjectiv turcesc

gol turcesc expr. (în jargonul fotbaliștilor) șut expediat în plasa laterală a porții. adjectiv golturcesc