turcésc adj. m., f. turceáscă; pl. m. și f. turcéști adjectiv turcesc
1) turcésc, -eáscă adj. Al Turcilor, al Turciiĭ: imperiu, steagu turcesc. Musulman. Fig. Arbitrar, despotic, după bunu plac: judecată turcească. S. f. Limba turcească: turceasca nu e grea. Zmeŭ turcesc, turcaleț. Prune turceștĭ, un fel de prune marĭ lungărețe dulcĭ. adjectiv turcesc
turcesc a. 1. ce provine dela Turci: bani turcești; 2. mahomedan: lasă legea creștinească și te dă’n legea turcească POP.; 3. se zice de o varietate de struguri și de o varietate de porumb cu druga groasă și bobul albicios.║ turcește, adv. 1. ca Turcii, expeditiv, absolut: a judeca, a domni turcește; 2. în limba turcă: a vorbi turcește; 3. fig. și fam. nedeslușit, neînțeles: ca și când le-aș fi grăit turcește AL. adjectiv turcesc
TURCÉSC, -EÁSCĂ, turcești, adj. Care aparține Turciei sau populației ei, privitor la Turcia sau la populația ei; turc (2). ◊ Cafea turcească = băutură preparată dintr-o pulbere fină obținută din boabe de cafea prăjite și măcinate, fiartă în apă cu adaos de zahăr. ◊ Expr. (A fi) ca o (sau cu obraz de) babă turcească, se spune despre bărbații spâni și cu zbârcituri pe față. – Turc + suf. -esc. adjectiv turcesc
gol turcesc expr. (în jargonul fotbaliștilor) șut expediat în plasa laterală a porții. adjectiv golturcesc
turci, turcesc v. r. a se îmbăta, a fi în stare de ebrietate verb tranzitiv turci
turcì v. a (se) face turc, a primi religiunea mahomedană: mulți creștini s’au turcit. verb tranzitiv turcì
turcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turcésc, imperf. 3 sg. turceá; conj. prez. 3 să turceáscă verb tranzitiv turci
TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc. verb tranzitiv turci
2) turcésc v. tr. Prefac în Turc saŭ în musulman. – Și turcífic, a -á (neol.). verb tranzitiv turcesc
turcesc adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | turcesc | turcescul | turcească | turceasca |
plural | turcești | turceștii | turcești | turceștile | |
genitiv-dativ | singular | turcesc | turcescului | turcești | turceștii |
plural | turcești | turceștilor | turcești | turceștilor |