turbura definitie

credit rapid online ifn

túrbur (vest) și túlbur (est), a v. tr. (lat. pop. túrbulo, -áre, cl. turbare, a turba; fr. troubler. P. rb, lb cp. cu borb- și bolb-orosesc). Fac turbure: ploile lungĭ turbură apa rîurilor la cîmp. Fig. Cauzez dezordine: a turbura pacea publică. Cauzez discordie: a turbura o familie. Fac să peardă [!] judecata: a turbura mintea. Întrerup, deranjez: a turbura o conversațiune. Importunez, incomodez: te rog dacă nu te turbur. Intimidez, neliniștesc, încurc: prezența ta îl turbură. V. refl. Mă fac turbure: apa s´a turburat. Fig. Mă emoționez: oratoru s´a turburat. verb tranzitivturbur

turburà v. (activ) 1. a face turbure: a turbura apa; 2. a cauza o agitațiune violentă: viscolul turbură aerul; 3. a cauza turburare, dezordine: a turbura pacea publică; 4. a semăna vrajbă: a turbura o familie; 5. a suspenda, a distruge facultățile sufletului: asta i-a turburat mintea, judecata; 6. a întrerupe: a turbura o convorbire. ║ (reciproc) 1. a deveni turbure: cerul s’a turburat; 2. fig. a simți o tulburare a minții, a-si pierde cumpătul: oratorul s’a turburat. [Lat. *TURBURARE (tras din TURBARE)]. verb tranzitivturburà

credit rapid online ifn

TURBURÁ vb. I v. tulbura. verb tranzitivturbura

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiturbura

turbura  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)turbura turburare turburat turburând singular plural
turburând turburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) turbur (să)turbur turburam turburai turburasem
a II-a (tu) turburi (să)turburi turburai turburași turburaseși
a III-a (el, ea) turbură (să)turburai turbura turbură turburase
plural I (noi) turburăm (să)turburăm turburam turburarăm turburaserăm
a II-a (voi) turburați (să)turburați turburați turburarăți turburaserăți
a III-a (ei, ele) turbură (să)turbure turburau turbura turburaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z