reduceri si promotii 2018
Definitie turban - ce inseamna turban - Dex Online

turban definitie

TURBÁN s.n. Învelitoare de stofă, de mătase sau de pânză cu care își înfășoară capul bărbații la unele popoare orientale. ♦ Șal înfășurat de femei în jurul capului. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. turban, cf. pers. dulbänd]. substantiv neutru turban

TURBÁN s. n. învelitoare de stofă, mătase sau pânză cu care își acoperă capul bărbații la unele popoare orientale. ◊ șal înfășurat de femei în jurul capului. (< fr. turban) substantiv neutru turban

turbán s. n., pl. turbáne substantiv neutru turban

turbán n., pl. e (it. turbante, fr. turban, d. turc. tülbend, muselină, turban. V. tulpan). Vechĭ. Tulpan, muselină: cocoanele cele tinere se purtaŭ legate la cap cu turban (Șăĭn.). Azĭ (după fr.). Cealma, pînză supțire [!] înfășurată în prejuru capuluĭ (la orientalĭ). substantiv neutru turban

turban n. 1. broboadă de tulpan alb cu care Turcii (și alte popoare orientale) își înfășoară capul: hainele și turbanul Pașei BĂLC.; 2. broboada analogă purtată înainte de boieroaice: cocoanele cele tinere se purtau legate la cap cu turban GHICA. [Vorbă europeană de aceeași origină cu tulpan]. substantiv neutru turban

TURBÁN, turbane, s. n. Acoperământ pentru cap format dintr-o bandă lungă de stofă, de mătase sau de pânză, de obicei albă, pe care o poartă bărbații din unele țări orientale înfășurată de mai multe ori în jurul capului. ♦ Acoperământ pentru cap format dintr-o bandă din diverse materiale textile, pe care femeile și-o înfășoară în jurul capului, în loc de pălărie. [PI. și: turbanuri] – Din fr. turban, germ. Turban. substantiv neutru turban

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului turban

turban   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular turban turbanul
plural turbanuri turbanurile
genitiv-dativ singular turban turbanului
plural turbane turbanurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z