TUPÁIA s. f. mamifer lemurian, arboricol, cel mai primitiv din ordinul primatelor, asemănător cu veverița, din Asia de sud-est, Indonezia și Filipine. (< fr. tupaïa) substantiv feminintupaia
țópăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. țop, țup și rudă cu ceh. cupati, a tropoi încet. Bern. 1, 130). Iron. Sar saŭ dansez mult: copiiĭ țopăĭaŭ pin [!] casă, Ĭon a țopăit la horă. – Și țúpăĭ. verb tranzitivțopăĭ
țúpăĭ, V. țopăĭ. verb tranzitivțupăĭ
țupăì v. a juca sărind; V. țup ! verb tranzitivțupăì
ȚUPĂÍ vb. IV v. țopăi. verb tranzitivțupăi
tupaia substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tupaia | tupaia |
plural | tupaia | — | |
genitiv-dativ | singular | tupaia | tupaiei |
plural | tupaia | — |