tunicier definitie

credit rapid online ifn

tuniciér (-ci-er) s. m., pl. tuniciéri substantiv masculintunicier

*tuniciér (fr. tunicier) și tunicát (lat. tunicatus) m. și n., pl. e (d. tunică; fr. tunicier). Zool. Animal dintr´o ramificațiune în care se cuprind animale marine moĭ de forma unuĭ sac și învălite cu o membrană saŭ tunică de celuloză. V. ascidiĭ. substantiv masculintunicier

credit rapid online ifn

TUNICIÉR, tunicieri, s. m. (La pl.) încrengătură de animale marine cu corpul în formă de sac sau de butoi, acoperit cu o teacă formată dintr-o substanță celulozică (Urochordata); (și la sg.) animal din această încrengătură; urocordat. [Pr.: -ci-er] – Din fr. tunicier. substantiv masculintunicier

TUNICIÉRI s.m.pl. (Zool.) Clasă de protocordate, cuprinzând animale marine cu corpul acoperit cu o tunică în formă de sac; urocordate; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. tunicier. / < fr. tuniciers]. substantiv masculintunicieri

TUNICIÉRI s. m. pl. urocordate. (< fr. tuniciers) substantiv masculintunicieri

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitunicier

tunicier  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tunicier tunicierul
plural tunicieri tunicierii
genitiv-dativ singular tunicier tunicierului
plural tunicieri tunicierilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z