*wólfram n. Chim. Corp simplu tetravalent cu o greutate atomică de 184. – Se numește și tungsten. substantiv neutruwolfram
TÚNGSTEN s.m. Metal dur, greu, de culoare cenușie, întrebuințat la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice și a oțelurilor speciale. V. wolfram. [< fr. tungstène, cf. sued. tungsten]. substantiv neutrutungsten
TÚNGSTEN s. n. wolfram. (< fr. tungstène) substantiv neutrutungsten
túngsten (tung-sten) s. n. substantiv neutrutungsten
TÚNGSTEN s. n. (Chim.) Wolfram. – Din fr. tungstène. substantiv neutrutungsten
tungsten substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tungsten | tungstenul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | tungsten | tungstenului |
plural | — | — |