tunet definitie

túnet s. n., pl. túnete substantiv neutrutunet

túnet n., pl. e (d. a tuna, după sunet). Bubuitura fulgeruluĭ, huĭetu care s´aude după ce scapără în norĭ: tunete și fulgere. Fig. Tunete de aplauze. substantiv neutrutunet

tunet n. sgomot prelungit ce sáude îndată după fulger. [Derivat din vechiu-rom. tun, tunet (după analogia lui sunet)]. substantiv neutrutunet

TÚNET, tunete, s. n. 1. Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet). ♦ (Rar) Trăsnet. 2. Fig. Zgomot puternic, răsunător. – Lat. tonitrum (după sunet). substantiv neutrutunet