tuna definitie

credit rapid online ifn

2) tun, a v. intr. (lat. tŏnare, it. tonare, fr. tonner). 1. Impers. Se zice despre tunetu produs de noriĭ încărcațĭ de electricitate: tună și fulgeră. 2. Pers. Bubuĭ cu tunurile: Artileria tună. Fig. Răcnesc furios: cînd am tunat odată la el, a îngălbenit. Vorbesc contra cu vehemență: a tuna și a fulgera contra cuĭva, contra abuzurilor. Ban. Olt. Intru: tună´n sobă (intră´n odaĭe). verb tranzitivtun

tuná (-n, át), vb.1. A bubui, a asurzi. – 2. A trăsni. – 3. A intra, a pătrunde. – 4. (Trans.) A coborî, a veni de la munte. – 5. A bate tunul. – Megl. tuna, tunari. Lat. tŏnāre (Pușcariu 1771; REW 8778), cf. it. tonare, prov., cat., sp. tronar, fr. tonner, port. troar. Semantismul sensurilor 3 și 4 nu este clar, cf. tuli.Der. tun, s. n. (înv., tunet; gură de foc de artilerie; Arg., furt prin efracție; adv., cu putere), postverbal sau din lat. tŏnus (Pușcariu 1643); tunaci, adj. (Banat, agresiv, îndrăzneț); tunar, s. m. (artilerist, servant de tun); tunări, vb. (a trage cu tunul), rar; tunărie (var. tunărime), s. f. (artilerie, mulțime de tunuri); tunător, adj. (care tună puternic); tunet, s. n. (zgomot puternic, bubuit; canalul tunului), cu suf. -et, ca sunet de la suna, răcnet de la răcni etc. (după Diez, Gramm., I, 208 Tiktin și Candrea, din lat. tŏnĭtru). verb tranzitivtuna

credit rapid online ifn

tuná (a ~) vb., ind. prez. 3 túnă verb tranzitivtuna

tunà v. 1. se zice de bubuitul tunetului: tună și fulgeră; 2. se zice de orice sgomot asurzitor: a tuna cu tunurile; 3. (Banat și Oltenia) a veni deodată: brad incetinat, de unde ai tunat ? POP. când în cas' a tunat, împăratul o a ’ntrebat POP.; 4. a bate cu tunurile o redută: ambele părți începură a tuna una asupra alteia BĂLC.; 5. fig. a vorbi contra cu multă violență: a tuna împotriva abuzurilor. [Lat. TONARE; pentru sensul 3 (provincialism ardelenesc), cf. trăsnaie]. verb tranzitivtunà

TUNÁ, tun, vb. I. 1. Intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. Tranz. impers. (Reg.; în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. Intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga. ◊ Expr. A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. 4. Intranz. (înv.) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. – Lat. tonare. verb tranzitivtuna

a tuna și a fulgera expr. a fi foarte furios; a face scandal. verb tranzitivatunașiafulgera

a tunat și i-a adunat expr. (iron.) bine se mai potrivesc; cine seamănă se adună. verb tranzitivatunatșiiaadunat

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluituna

tuna  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)tuna tunare tunat tunând singular plural
tunând tunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tun (să)tun tunam tunai tunasem
a II-a (tu) tuni (să)tuni tunai tunași tunaseși
a III-a (el, ea) tu (să)tunai tuna tună tunase
plural I (noi) tunăm (să)tunăm tunam tunarăm tunaserăm
a II-a (voi) tunați (să)tunați tunați tunarăți tunaserăți
a III-a (ei, ele) tu (să)tune tunau tuna tunaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z