tumănire definitie
- Vezi aici mai multe rimetumănire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutum
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
TUMĂNÍ, tumănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prosti, a zăpăci pe cineva. – Ucr. tumanity. substantiv feminintumăni
TUMĂNÍ, tumănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prosti, a zăpăci pe cineva. – Ucr. tumanity. verb tranzitivtumăni
tumănésc v. tr. (rut. tumaniti, a tumăni, d. tuman, negură, om prost). Est (Neam. Rom. Lit. 7, 1182, și Panf. Văzduhul, 179). Zăpăcesc, amețesc, amăgesc. – În Dac. 2, 762, to-. V. ademenesc. verb tranzitivtumănesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitumănire
| tumănire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tumănire | tumănirea |
| plural | tumăniri | tumănirile | |
| genitiv-dativ | singular | tumăniri | tumănirii |
| plural | tumăniri | tumănirilor | |