tumult definitie

TUMÚLT s.n. 1. Zgomot mare, vuiet, larmă. ♦ Învolburare, tălăzuire a unor ape. 2. (Fig.) Agitație, zbucium sufletesc. [< fr. tumulte, lat. tumultus]. substantiv neutru tumult

TUMÚLT s. n. 1. zgomot mare, vuiet, larmă. ◊ învolburare, tălăzuire a unor ape. 2. (fig.) zbucium sufletesc. (< fr. tumulte, lat. tumultus) substantiv neutru tumult

tumúlt s. n., pl. tumúlturi substantiv neutru tumult

*tumúlt n., pl. urĭ și e (lat. tumultus). La Romanĭ, alarmă militară gravă, după care urma maĭ tot-de-a-una mobilizarea generală. Azĭ, mare mișcare cu zgomot și dezordine, tărăboĭ. Fig. Agitațiune, zbucĭum: tumultu lumiĭ, al pasiunilor. substantiv neutru tumult

tumult n. 1. mișcare mare însoțită de sgomot și de dezordine; 2. fig. turburare interioară: tumultul pasiunilor. substantiv neutru tumult

TUMÚLT, tumulturi, s. n. 1. Zgomot mare, larmă, zarvă, vacarm. ♦ Învolburare, curs repede, tălăzuire a unor ape. 2. Fig. Agitație, tulburare, zbucium sufletesc. – Din fr. tumulte, lat. tumultus. substantiv neutru tumult

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tumult

tumult   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tumult tumultul
plural tumulturi tumulturile
genitiv-dativ singular tumult tumultului
plural tumulturi tumulturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z