TUMOR(I)- elem. „tumoare, umflătură”. (< fr. tumor/i/, cf. lat. tumor) substantiv feminintumori
TUMOÁRE s.f. Nume generic dat excrescențelor patologice, constituite dintr-un țesut de formație nouă rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. // (În forma tumor-, tumori-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) tumoare”, „de tumoare”. [Var. tumoră s.f. / < fr. tumeur, cf. lat. tumor]. substantiv feminintumoare
TUMOÁRE s. f. excrescență patologică, dintr-un țesut de formație nouă, rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. (< fr. tumeur, lat. tumor) substantiv feminintumoare
!tumoáre/tumóră s. f., g.-d. art. tumórii; pl. tumóri substantiv feminintumoare
*tumoáre f., pl. orĭ (lat. tumor). Med. Unflătură [!] mórbidă, bolfă. V. chist, motîlcă, gîlcă. substantiv feminintumoare
tumoare f. Med. umflătură. substantiv feminintumoare
TUMOÁRE, tumori, s. f. Masă de țesut nou format care se dezvoltă într-un organism prin înmulțirea exagerată, patologică a unor celule. [Var.: tumóră s. f.] – Din fr. tumeur, lat. tumor, -oris. substantiv feminintumoare
tumoare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tumoare | tumoarea |
plural | tumori | tumorile | |
genitiv-dativ | singular | tumori | tumorii |
plural | tumori | tumorilor |