reduceri si promotii 2018
Definitie tulburare - ce inseamna tulburare - Dex Online

tulburare definitie

tulburáre s. f., g.-d. art. tulburắrii; pl. tulburắri substantiv feminin tulburare

turburáre (vest) și tulb- (est) f. Acțiunea de a saŭ de a se tulbura: turburarea apeĭ. Fig. Agitațiune tumultoasă: a nu putea vorbi în mijlocu turburăriĭ. Neînțelegere, discordie: a aduce turburare într´o familie. Neliniște sufletească, îngrijorare: plin de turburare. Pl. Răscoală, revoltă: a reprima sever turburările. substantiv feminin turburare

TULBURÁRE, tulburări, s. f. Acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei. 1. Pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților). 2. Învolburare a unei ape, a atmosferei etc.; fig. neastâmpăr. 3. Fig. Neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție. ♦ Mânie, furie. 4. Fig. Tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală. 5. Fig. Dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice. [Var.: turburáre s. f.] – V. tulbura. substantiv feminin tulburare

túlbur, V. turbur. verb tranzitiv tulbur

túrbur (vest) și túlbur (est), a v. tr. (lat. pop. túrbulo, -áre, cl. turbare, a turba; fr. troubler. P. rb, lb cp. cu borb- și bolb-orosesc). Fac turbure: ploile lungĭ turbură apa rîurilor la cîmp. Fig. Cauzez dezordine: a turbura pacea publică. Cauzez discordie: a turbura o familie. Fac să peardă [!] judecata: a turbura mintea. Întrerup, deranjez: a turbura o conversațiune. Importunez, incomodez: te rog dacă nu te turbur. Intimidez, neliniștesc, încurc: prezența ta îl turbură. V. refl. Mă fac turbure: apa s´a turburat. Fig. Mă emoționez: oratoru s´a turburat. verb tranzitiv turbur

tulburá (a ~) vb., ind. prez. 3 túlbură verb tranzitiv tulbura

tulburà v. V. turburà: (munții) apele 'și tulburau AL. verb tranzitiv tulburà

TULBURÁ, túlbur, vb. I. 1. Tranz. A face ca un lichid să devină tulbure, să se umple de impurități. ◊ Refl. Vinul s-a tulburat.Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori, a se întuneca; (despre vreme) a se posomori, a se strica. 2. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde limpezimea, transparența, claritatea. 3. Refl. și tranz. Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea; a (se) emoționa, a (se) îngrijora, a (se) neliniști. ♦ A (se) supăra foarte tare; a (se) mânia. ♦ A-și pierde sau a face să-și piardă judecata limpede, normală; a (se) întuneca. 4. Tranz. Fig. A incomoda, a stingheri, a deranja, a stânjeni. [Var.: turburá vb. I] – Lat *turbulare (< turbare). verb tranzitiv tulbura

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tulburare

tulburare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tulburare tulburarea
plural tulburări tulburările
genitiv-dativ singular tulburări tulburării
plural tulburări tulburărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z