tug definitie

TUG, tuguri, s. n. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor. substantiv neutrutug

țug (înv., reg.) s. n., pl. țúguri substantiv neutruțug

ȚUG, tuguri, s. n. (înv. și reg.) Tren. – Din germ. Zug. substantiv neutruțug

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitug

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z