tufli definitie

tufli, tuflesc v. r. a fi în stare de ebrietate, a se îmbăta. verb tranzitivtufli

tuflí (a ~) (pop., fam.) (tu-fli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tuflésc, imperf. 3 sg. tufleá; conj. prez. 3 să tufleáscă verb tranzitivtufli

tuflì v. Mold. 1. a băga mult cu de-a sila: tuflește în gură cât nu-i încape; 2. a ascunde ceva repede, a vârî în sân, în traistă sau în buzunar; 3. a înfunda, a îndesa în genere: tuflește cușma pe cap CR. [Origină necunoscută]. verb tranzitivtuflì

TUFLÍ, tuflesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pune pe cap o căciulă, o pălărie etc. cu o mișcare rapidă și la întâmplare. – Et. nec. verb tranzitivtufli

tuflésc v. tr. (cp. cu sîrb. tuviti, a băga în cap, în minte). Mold. Fam. Înfund, îndes: șĭ-a tuflit în cap pălăria pleoștită (Sadov. VR. 1911, 1, 14). Fac să dispară (mănînc răpede [!], consum): într´o clipă tufli toată farfuria (tot ce era în farfurie). V. călăcănesc și sturăsc. verb tranzitivtuflesc