*tubércul n., pl. e (lat. tubérculum, dim. d. tuber, unflătură [!], ganglion; fr. tubercule). Bot. Unflătură normală în ramurile, și maĭ ales în rădăcina uneĭ plante: cartofiĭ îs niște tubercule. Med. Unflătură în țesăturile [!] corpuluĭ, maĭ ales în plămînĭ, ceĭa ce e semnu tuberculozeĭ. – Fals tubercúl saŭ -lă (după fr.). substantiv feminintubercul
TUBÉRCULĂ s. f. v. tubercul. substantiv feminintuberculă
tuberculă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tuberculă | tubercula |
plural | tubercule | tuberculele | |
genitiv-dativ | singular | tubercule | tuberculei |
plural | tubercule | tuberculelor |