Alege sensul dorit: tubercul -substantiv masculin tubercul -substantiv neutru

tubercul definitie

TUBÉRCUL s.m. 1. Tulpină subterană umflată care constituie un rezervor de substanțe nutritive la unele plante. 2. Excrescență apărută pe unele țesuturi ale organelor vii. ♦ (Med.) Mică tumoare produsă de bacilul Koch. [Pl. -li, (s.n.) -le, var. tuberculă s.f. / < fr. tubercule, cf. lat. tuberculum < tuberexcrescență]. substantiv masculintubercul

TUBÉRCUL1 s. m. 1. tulpină subterană umflată, un rezervor de substanțe nutritive la unele plante; tuber1 (2). 2. excrescență apărută pe unele țesuturi ale organelor vii. ◊ (med.) mică tumoare produsă de bacilul Koch. (< fr. tubercule, lat. tuberculum) substantiv masculintubercul

TUBERCUL2(O)- /TUBERCULI- elem. „umflătură, excrescență”, „tuberculoză”. (< fr. tubercul/o/-, tuberculi-, cf. lat. tuberculum) substantiv masculintubercul

tubércul s. m., pl. tubérculi substantiv masculintubercul

tubercul n. 1. Bot. excrescență în formă de cocoașă pe unele părți ale plantei (frunze, rădăcină): cartoful e un tubercul; 2. Anat. proeminența unor părți ale organismului; 3. Med. producțiune morbidă de un alb-gălbuiu ce se desvoltă mai ales în plămâni. substantiv masculintubercul

TUBÉRCUL, tuberculi, s. m. 1. Tulpină subterană, scurtă și îngroșată, care înmagazinează substanțele de rezervă ale unor plante. 2. (Anat.) Denumire pentru diferite proeminențe aflate pe vase, cartilaje, piele, organe etc. 3. (Med.) Mică tumoare apărută în grosimea pielii sau în orice alt țesut. [Pl. și: (n.) tubercule.Var.: tubérculă s. f.] – Din fr. tubercule, lat. tuberculum. substantiv masculintubercul

TUBERCULI- elem. tubercul2(o)-. substantiv masculintuberculi

TUBERCUL2(O)- /TUBERCULI- elem. „umflătură, excrescență”, „tuberculoză”. (< fr. tubercul/o/-, tuberculi-, cf. lat. tuberculum) substantiv neutrutubercul

TUBÉRCUL s.m. 1. Tulpină subterană umflată care constituie un rezervor de substanțe nutritive la unele plante. 2. Excrescență apărută pe unele țesuturi ale organelor vii. ♦ (Med.) Mică tumoare produsă de bacilul Koch. [Pl. -li, (s.n.) -le, var. tuberculă s.f. / < fr. tubercule, cf. lat. tuberculum < tuberexcrescență]. substantiv neutrutubercul

*tubércul n., pl. e (lat. tubérculum, dim. d. tuber, unflătură [!], ganglion; fr. tubercule). Bot. Unflătură normală în ramurile, și maĭ ales în rădăcina uneĭ plante: cartofiĭ îs niște tubercule. Med. Unflătură în țesăturile [!] corpuluĭ, maĭ ales în plămînĭ, ceĭa ce e semnu tuberculozeĭ. – Fals tubercúl saŭ -lă (după fr.). substantiv neutrutubercul

TUBERCULI- elem. tubercul2(o)-. substantiv neutrutuberculi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitubercul

tubercul  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tubercul tuberculul
plural tubercule tuberculele
genitiv-dativ singular tubercul tuberculului
plural tubercule tuberculelor
tubercul  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tubercul tuberculul
plural tubercule tuberculele
genitiv-dativ singular tubercul tuberculului
plural tubercule tuberculelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z