trădare definitie

credit rapid online ifn

*trădáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a trăda. Înaltă trădare (fr. haute trahison), trădare pin [!] care se periclitează siguranța statuluĭ. substantiv feminintrădare

trădare f. 1. acțiunea de a trăda; înaltă trădare, se zice de crimele cari interesează în primul rând siguranța Statului; 2. Jur. acțiunea de a preda: trădarea lucrului în starea în care se află. substantiv feminintrădare

credit rapid online ifn

TRĂDÁRE, trădări, s. f. Acțiunea de a (se) trăda și rezultatul ei; infracțiune, faptă reprobabilă comisă de cel care trădează. – V. trăda. substantiv feminintrădare

trădá (-éz, -át), vb. – A vinde pe cineva. Din lat. tradere (sec. XIX), după conjug. lui a da (cf. Pușcariu 1751; REW 8828). – Der. trădător, s. m., după it. traditore. verb tranzitivtrăda

trădá (a ~) vb., ind. prez. 3 trădeáză verb tranzitivtrăda

trădà v. 1. a înșela credința cuiva, a comite o perfidie: a trăda pe un amic; 2. a descoperi un secret; 3. a nu ascunde, a amăgi: forțele sale l’au trădat; 4. a descoperi din imprudență ceea ce trebuia sa rămâie ascuns: s’a trădat. [Formațiune literară după lat. TRADERE]. verb tranzitivtrădà

TRĂDÁ, trădez, vb. I. 1. Tranz. A înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul etc. ♦ A fi neloial față de cineva sau de ceva. ♦ A se abate de la o linie de conduită, a dovedi inconsecvență față de o acțiune, de o idee etc. ♦ A comite o infidelitate în dragoste sau în căsnicie; a înșela. 2. Tranz. (Despre facultăți fizice sau psihice) A nu mai funcționa (bine), cauzând dificultăți. Memoria îl trădează. 3. Tranz. și refl. A (se) da pe față; a (se) da de gol. – Din lat. tradere (după da). verb tranzitivtrăda

trădáŭ v. tr. V. trădez. verb tranzitivtrădaŭ

*trădéz (rar trădáŭ) și tradéz, a trădá v. tr. (lat. trádere, a preda, a trăda [trans, dincolo, și dare, a da]; it. tradire, fr. trahir. V. cred, perd [!], vînd). Predaŭ (Sec. 19. Rar). Vînd, ajut în ascuns dușmanilor patriiĭ orĭ societățiĭ din care face parte: Ĭuda l-a trădat pe Hristos. Fig. Părăsesc: puterile l-aŭ trădat. Divulg: a trăda un secret. Denot, arăt, daŭ de gol: hîrîĭala vorbeĭ l-a trădat că e Jidan. V. refl. Mă daŭ de gol: ipocritu s´a trădat. verb tranzitivtrădez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitrădare

trădare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trădare trădarea
plural trădări trădările
genitiv-dativ singular trădări trădării
plural trădări trădărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z