trupa definitie

TRÚPĂ s.f. 1. Ceată (de militari); (la pl.) forțele armate ale unei țări, armată. 2. Grup de actori care joacă împreună o piesă sau sunt angajați ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. [< fr. troupe]. substantiv feminintrupă

TRÚPĂ s. f. 1. totalitatea militarilor care își fac serviciul militar. ◊ (pl.) armată. 2. colectiv de actori permanent; ansamblu. (< fr. troupe) substantiv feminintrupă

trúpă (-pe), s. f. – Grup, colectivitate. Fr. troupe. – Der. trupete, s. m. (soldat simplu); trupier, adj. (se zice despre ofițerii care și-au făcut cariera instruind soldații), din fr. troupier. substantiv feminintrupă

trúpă s. f., g.-d. art. trúpei; pl. trúpe substantiv feminintrupă

*trúpă f., pl. e (fr. troupe). Ceată, mulțime: o trupă de oamenĭ. Bandă, taraf, companie: o trupă de actorĭ. Ceată de soldațĭ supt [!] comandă: un ofițer cu trupa luĭ. Copil de trupă, copil de la 13-14 anĭ în sus ținut în cazarmă p. a învăța muzica militară. Pl. Armată: trupele dușmanuluĭ fugeaŭ în dezordine. substantiv feminintrupă

trupă f. 1. reunire de oameni cu aceeaș ocupațiune; 2. număr de actori asociați spre a juca comedia; 3. corp de soldați; 4. pl. corp de oșteni ce compun o armată (= fr. troupe). substantiv feminintrupă

TRÚPĂ, trupe, s. f. 1. Totalitatea militarilor care își fac serviciul militar. ♦ (La pl.) Forțele armate ale unei țări, ale unei regiuni, ale unei specialități etc.; oaste. 2. Colectiv permanent de actori ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. – Din fr. troupe. substantiv feminintrupă