trufáș adj. m., pl. trufáși; f. trufáșă, art. trufáșa, pl. trufáșe adjectiv trufaș
trufáș, -ă adj. (d. vrom. trufă = trufie). Plin de trufie, foarte mîndru. adjectiv trufaș
trufaș a. 1. prezumpțios, plin de trufie: om trufaș; 2. superb: împodobită în haine trufașe OD.; [Din vechiu-rom. trufă, trufie = gr. bizantin TRYPHÈ, desfătare, moliciune: trufaș, însemnează lit. om molatec, fastuos]. adjectiv trufaș
TRUFÁȘ, -Ă, trufași, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Plin de trufie, peste măsură de mândru, de orgolios; înfumurat, arogant, îngâmfat. ♦ Care arată, care manifestă trufie, mândrie, îngâmfare. Privire trufașă. 2. Măreț, grandios, superb. – Trufă2 + suf. -aș. adjectiv trufaș
| trufaș | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | trufaș | trufașul | trufașă | trufașa |
| plural | trufași | trufașii | trufașe | trufașele | |
| genitiv-dativ | singular | trufaș | trufașului | trufașe | trufașei |
| plural | trufași | trufașilor | trufașe | trufașelor | |