tropăí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. trópăi, 3 trópăie, imperf. 3 sg. tropăiá; conj. prez. 3 să trópăie verbtropăi
tropăì v. 1. a merge în trap; 2. a face sgomot cu picioarele: țăranul, când merge, tropăește CR. [V. trop !]. verbtropăì
TROPĂÍ, trópăi, vb. IV. Intranz. A face zgomot lovind pământul, podeaua cu picioarele sau cu copitele; a tropoti. ♦ (Fam.) A juca, a dansa (cu zgomot). – Trop1 + suf. -ăi. verbtropăi
tropăire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tropăire | tropăirea |
plural | tropăiri | tropăirile | |
genitiv-dativ | singular | tropăiri | tropăirii |
plural | tropăiri | tropăirilor |